Proiectul SAFECULT

SAFECULT este format dintr-un consorțiu multidisciplinar şi complementar de şapte parteneri din 4 țări europene (Slovacia, Italia, România şi Regatul Unit): universități, biblioteci şi arhive şi IMM-uri cu o vastă experiență în prevenirea, conservarea şi gestionarea riscurilor patrimoniului cultural scris. Universitatea Slovacă de Tehnologie este Coordonatorul care, împreună cu Partenerii Responsabili, în Comitetul Director, constituie Consiliul de Coordonare a Proiectului pentru a gestiona proiectul.

Prezentare generală

Patrimoniul scris european se confruntă cu diverse riscuri, de la degradarea mediului şi schimbările climatice la pericole naturale şi provocate de om, de la tensiunile turismului global la criza economică şi reducerile bugetare, de la neglijență sau acțiuni de conservare inadecvate până la simpla trecere a timpului în sine. Protecția corectă a patrimoniului scris împotriva mai multor amenințări necesită abilități specifice sporite de un grad larg de colaborare între disciplinele filologice, paleografice, codicologice şi ştiințelor materiale (fizico-chimice şi biologice). Interdisciplinaritatea este solicitată pentru formarea, predarea şi educarea profesioniştilor din acest sector şi pentru concurența la nivel național şi internațional. În trecut, acest obiectiv era aleatoriu şi fragmentat, dar acum trebuie să fie rezultatul unui proiect mai specific şi mai cuprinzător. Proiectul SAFECULT abordează dezvoltarea competențelor cheie şi a abilităților complexe necesare în prevenirea dezastrelor, atenuarea, răspunsul şi recuperarea patrimoniului scris pentru a forma o masă critică de conservatori, arhivişti şi bibliotecari gata să coordoneze situația de urgență. SAFECULT este conceput să adapteze şi să îmbunătățească ghidurile şi standardele instituționale, naționale sau internaționale actuale, precum şi recomandările şi cele mai bune practici legate de prevenirea şi guvernarea riscurilor de dezastre în domeniul foarte divers al patrimoniului cultural pentru protejarea obiectelor scrise. Dezvoltarea unor astfel de strategii specifice necesită angajarea unei game largi de competențe care nu sunt disponibile pentru majoritatea instituțiilor care gestionează patrimoniul scris. Prin urmare, îmbogățirea competențelor şi consolidarea abilităților necesare în managementul riscului de dezastre ale operatorilor de patrimoniu cultural va avea impact asupra capacității de a se ocupa atât de prevenire, cât şi de managementul situațiilor de urgență la nivel capilar. Se aşteaptă ca o strategie de diseminare eficientă să traducă rezultatele şi dovezile proiectului şi să ajungă la factorii de decizie naționali şi europeni.